Terapia de cuplu – beneficii şi provocări

Domeniul terapiei de cuplu- una dintre cele mai căutate și practicate forme de psihoterapie, a fost revoluționat de apariția teoriei atașamentului a lui Bowlby Înțelegem astfel nu doar rolul central pe care relațiile apropiate îl au în menținerea sănătății și a a stării de bine, dar devine evidentă și importanța pe care o are un atașament sigur în crearea unei relații intime benefice.

Astfel, prin intermediul terapiei, cuplurile sunt ajutate să creeze un atașament securizant, care nu doar reduce stresul existent în momentul în care partenerii de cuplu apelează la psihoterapeut, ci ajută la identificarea și alinarea acelor răni emoționale cu care fiecare dintre cei doi intră în relație.

Apoximativ 70% dintre psihoterapeuți declară că practică acest tip de terapie; problemele de relaționare reprezintă unul dintre principalele motive care determină persoanele să apeleze la psihoterapie, devenind evident că legăturile intime influențează în mod direct sănătatea fizică și psihică a partenerilor de cuplu. Singurătatea și stresul indus de o relație nesatisfăcătoare sunt factori de risc pentru tulburări psihice precum depresia, anxietatea, sindrom de stres posttraumatic și abuz de substanțe, în timp ce relațiile cu încărcătură pozitivă sunt legate de rezistență la stres și starea de bine generală. Altfel spus, atașamentul nesigur face ca persoanele să fie susceptibile la stres și la dezvoltarea problemelor de sănătate mintală.

Psihoterapia de cuplu se focusează în primă fază pe managmentul simptomului(cauza care aduce cuplul în terapie), în special reducerea conflictului, de obicei prin izolarea emoției și accesarea resurselor interioare ale partenerilor de cuplu, cum ar fi comunicarea și negociarea soluțiilor, fiind analizat și modul în care relațiile trecute ar putea influența calitatea relației prezente. În acest context, este esențial să se pună accent pe elementele cheie ale relației, cum ar fi sentimentele pozitive, suportul și conexiunea emoțională.

În momentul în care se ajunge la o înțelegere profundă a cauzelor conflictului, se poate interveni activ pentru restructurarea acestuia. Astfel, terapeutul se concentrează pe lipsa conexiunii emoționale dintre parteneri, care duce la lipsa accesibilității celuilalt, răspunsului empatic și angajamentului, factori care asigură confortul intim din relație.

Așadar, scopul psihoterapiei de cuplu ajută partenerii să oprească ciclurile negative ale interacțiunii, precum furia și atitudinea critică ce duc la apărare agresivă și distanțare și îi ajută pe aceștia să poată să restructureze legătura intima, pentru ca apoi să consolideze schimbările în bine, pe măsură ce acestea apar. Totuși, pentru ca o terapie de cuplu să aibă succes, este nevoie de implicarea și dorința de schimbare a ambilor parteneri, pe lângă efort, răbdare și timp. Nicio schimbare nu poate avea loc, atunci când unul dintre cei doi nu își dorește. De foarte multe ori, în terapie ies la iveală răni pe care persoana le credea vindicate, fiind necesara concentrarea eforturilor ambilor parteneri, însoțiți în tot procesul de către terapeut, pentru a le depăși și resemnifica.