SINDROMUL IMPOSTORULUI

sindromul-impostorului

            “Toți ceilalți au atât de mult success! Sunt atât de deștepți și împliniți. Eu nu mă regăsesc in acest grup. E posibil să fi ajuns aici din greșeala?” Mulți oameni experimentează acest gen de gânduri la un moment dat în carieră. Uneori, aceste gânduri pot fi un semn al Sindromului Impostorului. Sindromul Impostorului presupune existența unui sentiment de inadecvare trait de oamenii care cred că reușitele lor nu sunt meritate, desi există numeroase dovezi care le demonstrează contrariul. Este prezent în toate categoriile profesionale și afectează capacitatea persoanei de a se bucura succesul pe care îl are, considerând că acesta se datorează unor factori externi, cum ar fi norocul și nu unor atribute interne, ca o abilitate. Bazându-se pe credința că, de fapt nu merită succesul pe care îl au, persoanele care trăiesc cu acest sindrom, de multe ori fără să știe, se tem în permanență că vor fi expuși ca impostori.

Persoanele care manifestă acest sindrom tind să se supună unei presiuni foarte mari, ca să poată amâna eșecul. Când sunt puși în fața unei sarcini care implică o mare vizibilitate, anxietatea cauzată de un eventual eșec combinată cu standardele nerealist de mari, îi face să reacționze în manieră dezadaptativă, precum perfecționismul și procrastinarea.

Cei care muncesc prea mult, se pregătesc excesiv și caută perfecțiunea, pun succesul pe cantitatea de efort pe  are o depun în sarcină. Pe de altă parte, cei care procrastinează și se pregătesc în ultimul moment, pun succesul pe baza norocului.  Ca și consecință, pot refuza noi oportunități, fiindu-le teamă de eșec, astfel negându-și obținerea întreglui potențial.

Aceste comportamente pot duce la epuizare fizică și mentală în asemenea măsură în care persoana începe să se îndoiască pe capacitatea de a face față sarcinilor zilnice. În cazuri mai grave se poate ajunge la burnout, epuizare emoțională, depersonalizare și scăderea stimei de sine.

Câteva tipuri de peroane care trăiesc cu acest sindrom:

Perfecționistul – consideră că tot ceea ce nu iese conform așteptărilor sale înalte reprezintă un eșec. Se gândește tot timpul că putea să facă mai bine.

Geniul înnăscut – măsoară succesul în funcție de ușurința cu care l-a obținut. Consideră efortul prelungit și perseverența atitudini negative, pentru că se așteaptă ca performanța să vină în mod firesc, fără consum de energie.

Superman/Superwoman – competența este abilitatea de a îndeplini simultan mai multe roluri, asumandu-și multiple responsabilități. Chiar și un mic insucces într-unul dintre aceste roluri poate fi trăit ca un eșec total.

Expertul – competența este măsurată de volumul cunoștințelor acumulate și aptitudinilor stăpânite. Se teme să fie perceput ca neexperimentat din cauza lipsei cunoștințelor.

Singuraticul – competența apare doar dacă ceva este obținut prin efort propriu, fără a apela la ajutorul celorlalți sau fără accesarea unor resurse exterioare. A cere ajutor este considerat un semn de slăbiciune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *