“Blended family” este un concept folosit pentru a descrie familiile nou formate, în care unul sau ambii parteneri parteneri au trecut printr-un divorț și unde există copii din acele căsătorii încheiate. În societatea actuală, aceste familii nu reprezintă excepția, dimpotrivă.
O căsnicie care aduce cu ea copii dintr-o relație anterioară este sursa multor provocări. Partenerii ar trebui să ia în considerare 3 factori, în momentul în care decid să ofocializeze relația:
- Aspecte ce țin de sfera economică și de locuință: adulții stabilesc de comun acord unde vor locui și cum vor împărți cheltuielile. De cele mai multe ori, alegerea unei locuințe noi prezintă avantajul de a putea deveni „acasă” pentru familia nou formată. De asemenea, partenerii trebuie să decidă dacă veniturile vor fi comune sau vor fi ținute separat. Cuplurile care decid ca banii să fie ținuți “la comun”, declară că au o satisfacție familială mai mare, comparative cu cei care decid să își țină finanțele separat.
- Discutarea și rezolvarea îngrijorărilor ce țin de căsătoriile anterioare: Căsătoria nouă poate aduce la suprafață sentimente vechi, răni nevindecate, furie nerazolvată din căsnicia încheiată, atât pentru adulți, cât și pentru copii. De exemplu, aflarea veștii că unul dintre părinți se recăsătorește, poate insemna pentru un copil, pierderea speranței că părinții biologici se vor împăca. Sau un bărbat poate exagera relația cu fosta soție, după ce află că ea se va recăsători, pentru că se simte rănit sau furios.
- Anticiparea schimbărilor din sfera parentalității: Cuplurile sunt încurajate să discute despre rolul pe care părintele vitreg îl va avea în legătură cu copilul soțului/soției. Chiar dacă au locuit împreună înainte de căsătorie, copiii pot reacționa diferit după căsătorie, pentru că ceea ce până acum era partenerul părintelui, acum primește un rol parental.
CALITATEA MARIAJULUI
În timp ce cuplurile proaspăt căsătorite care nu au copii folosesc primele luni de căsnicie pentru a-și consolida relația, cuplurile care au copii sunt ocupate cu cererile copiilor. Copiii mici, de exemplu pot experimenta sentimente de abandon sau competiție, dacă observă că parintele își dedică mai mult timp partenerului. Adolescenții traversează o perioadă în care sunt mai sensibili decât de obicei în privința exprimării emoțiilor, afectivității și în acceptarea sexualității, de aceea pot fi deranjați de manifestările de afecțiune dintre cei doi parteneri. Este recomandat ca cei doi parteneri să își facă timp unul pentru celălalt, să iasă la întâlniri și să meargă în vacanțe fără copii.
PARENTINGUL în noua familie
Acesta reprezintă cel mai dificil aspect. A forma o famile cu un copil mic poate fi mai ușor decât cu un adolescent, datorită etapelor de dezvoltare. Totuși, adolescenții pot traversa mai ușor perioada de acomodare dacă le este încurajată formarea ientității proprii și a independenței. Cercetările recente arată că preadolescenților (10-14) le poate fi cel mai greu să se adapteze noii familii. Adolescenții cu vârsta peste 15 ani investesc cel mai puțin noua familie, iar copiii sub 10 ani acceptă cu ușurință npul membru, mai ales când acesta este perceput ca fiind o influență pozitivă.
Este recomandat ca părintele vitreg să stabilească o legătură bazată pe respect și prietenie cu copilul parteneri/partenerului și nu una bazată pe impunerea disciplinei. Până când se formează o legătură puternică între cei doi, părintele vitreg se poate rezuma la a monitoriza activitatea copilului și la a-și informa partenerul. Familiile pot implementa o listă cu regulile casei. Acestea pot include, de exemplu : “în acestă casă, toți membrii de respectă” sau “fiecare membru este de acord să își strânga masa”. În acest fel se diminuează raportl de putere dintre copil și părintele vitreg.
Relația părinte vitreg – copil
Înainte de a dori să se implice active în viața copilului vitreg, părintele vitreg trebuie să
Țină cont de genul copilului și de stadiul de dezvoltare socio-emoțională în care se află. Atât fetele cât și băieții preferă afecțiune verbală, laudă, complimente, mai mult decât apopiere fizică, precum îmbrățișările. Pare că băieții acceptă mai ușor decât fetele un tată vitreg.
Provocări în relația copilului cu celălalt părinte
După un divorț, copiii se adaptează mai repede la noua realitate, dacă părintele care a părăsit locuința familiei menține contactul cu ei. Dar, odată ce acest părinte are o alt relație, poate scădea frecvența vizitelor. Studiile arată că aceste vizite se reduc la jumătate după primul an în care se recăsătorește. Cu cât părintele îl vizitează mai puțin, cu atât copilul se simte mai amandonat. Părinții biologici ar trebui să programeze activități la care să participle doar ei si copiii fostului cuplu.
Un aspect important: părinții nu ar trebui să vorbească de rău despre foștii parteneri în fața copiilor, deoarece pot produce o scădere a stimei de sine a copilului și pot pune copilul în ipostaza nedreaptă de a-și apăra celălalt părinte.
Chiar și în cele mai favorabile condiții, poate dura între 2-4 ani pentru ca o familie formată astfel să se adapteze traiului comun. Apelarea la un psiholog poate ajuta ca procesul să se desfășoare mai lin.