Comunicarea este o condiţie generală şi totodată necesară a apariţiei şi manifestării vieţii psihice umane. Fara a comunica într-un fel sau altul cu ambianţa, niciuna din posibilităţile de răspuns ale unei fiinţe nu ar fi adecvat folosită.
Cercetările au arătat ca 93% din comunicarea umană interpersonală este non-verbală. Felul în care corpul se mişcă, expresiile feţei, maniera grăbită de vorbire, poziţia corpului, lungimea părului- toate aceste elemente trimit mesaje mult mai convingatoare, decât orice cuvânt . Se estimează că o mie de factori non-verbali diferiţi contribuie la mesajele pe care le trimitem, în cadrul oricărei interacţiuni. Cumulate, aceste elemente non-verbale, au o putere mai mare decât impactul de 7% reprezentat de cuvintele pe care le spunem. Şi totuşi, deşi oamenii cunosc importanţa contactului interuman real, folosirea internetului şi, implicit timpul petrecut în faţa calculatorului câştigă din ce în ce mai mult teren în petrecerea timpului liber.
Dimensiunea psihologică este esenţială în atracţia pentru tehnologie, în sensul în care se intersectează cu tendinţa de individualizare a persoanelor. În spaţiul virtual, oricând, oricine poate acţiona în timp real, fără intermediari, fără filtre sau ierarhie. Nu trebuie să aşteptăm, acţionam şi obţinem un rezultat imediat. Acest lucru dă impresia unei libertăţi absolute, confundată uneori cu un sentiment nejustificat de putere. Problema nevoii de “mai mult timp” este rezolvată, fără dificultate. Mediul virtual reprezintă o lume deschisă, accesibilă tuturor, care acordă şanse egale fiecăruia, fără să ţină cont de educaţie, clasă socială sau apartenenţă religioasă. Ceea ce atrage la acest spaţiu virtual este abundenţa, libertatea, lipsa contrulului. Mediul online ia forma unei societăţi utopice, în care oamenii sunt liberi, capabili să evolueze doar prin intermediul propriilor puteri.
Un aspect pozitiv, sub forma unui progres real al internetului îl reprezintă accesul la bazele de date; o persoană poate sa acceseze şi să obţină singură informaţiile de care are nevoie, în timp real. Singura limită în acest sens e gradul de competenţă al fiecărei persoane. Accesul la întreaga informaţie nu poate înlocui competenţa prealabilă de a şti ce informaţie să cauţi şi ce să faci cu ea. Simplul acces nu înlocuieşte ierarhia ştiinţei şi cunoştinţelor şi ar fi o exegerare să credem că ne putem imbunatăţi performanţele prin simpul acces la informaţie, fără să nu depunem un minim de efort, dar mediul virtual creează pentru unii oameni ideea că pot “păcăli” evoluţia firească şi că pot sări peste anumite etape ale dezvoltării umane. De asemenea, un alt aspect pozitiv îl reprezintă faptul că accesul la internet îndeplineşte nevoia de a acţiona, în sensul că indivizii găsesc aici un loc care le oferă ştiinţă, documentare şi cunoaştere, instrumente esenţiale pentru câştigarea unui loc cât mai bun în competiţia socială.
În antiteză cu beneficiile oferite de accesul la calculator şi, implicit la mediul virtual, principalele dezavantaje ale accesului la internet sunt reprezentate de izolarea persoanei, lipsa timpului pentru comunicarea interumană reală şi lipsa transparenţei acţiunilor din mediul internautic. Astfel, în realitatea virtuală, în care oamenii sunt eliberaţi de toate constângerile şi regulile morale şi sociale, povara singurătăţii este foarte reală, iar intrarea în contact cu cineva a devenit foarte dificilă. Poţi să te descurci perfect în mediul on-line, iar în viaţa reală să ai mari dificultaţi in a intra în dialog cu o altă persoană. Profesorii atrag atenţia că elevii buni la calculator sunt, pe de parte buni la învăţătură, iar pe de altă parte, au dificultăţi de relaţionare. Acest fapt atrage atenţia că mediul virtual nu rezolvă probleme trecerii de la comunicarea tehnologică la comunicare umană, întotdeauna există un moment în care trebuie să vorbeşti, efectiv, cu o persoană.
În ceea ce priveşte timpul, acesta este indispensabil pentru comunicarea interumană; avem nevoie de timp pentru a vorbi, pentru a înţelege, pentru a asculta o persoană, şi asta în afara timpului consumat pentru a ne întalni cu acea persoană. Folosirea internetului pentru a “vorbi” cu o persoană, da impresia, falsă, ca putem comprima timpul, şi că putem, în acest mod să avem mai mult la dispoziţie. În mediul virtual, cele 24 de ore ale unei zile dau impresia unui prezent permanent, cere se extinde constant şi care nu mai are legătură cu cel real.