În Europa, una din trei femei (32 %) a suportat un comportament abuziv din punct de vedere psihologic din partea partenerului de viață actual sau anterior.
Violența din cuplu se referă la abuzul la care este supus una dintre cele două persoane angajate într-o relație intimă și există în toate țările, culturile și societățile. Violența din cuplu reprezintă o problemă importantă, iar clarificarea tipologiilor acesteia este necesară pentru a înțelege complexitatea, cauzele și consecințele pe care le produce. Aceast tip de violență presupune:
1) un comportament abuziv, de exercitare a controlului;
2) abuzul este exercitat în cadrul unei relații intime;
3) abuzul produce daune fizice, sexuale sau psihologice;
Întrunirea cumulativă a acestor 3 condiții este ceea ce face diferența între violența domestică și violența exercitată împotriva copiilor sau persoanelor vârstnice. Violența domestică poate avea ca agresor atât bărbați cât și femei, fără a avea importanță statutul marital ori dacă relația este de tip heterosexual sau homosexual.
În literatura de specialitate, abuzul este clasificat în funcție de mai multe criterii, unul dintre acestea fiind tipul abuzului. Astfel, există abuz fizic, sexual sau psihologic. În acest articol voi prezenta abuzul psihologic, care NU lasă urme fizice, însă produce pagube la nivel emoțional.
Abuzul psihologic presupune folosirea unor comportamente care au ca scop umilirea și controlarea partenerului în spațiul public sau privat. Exemple ale abuzului psihologic includ jignirile, porecle care defăimează, criticarea constantă a celuilalt, șantajul economic sau electronic, acțiuni care îl fac pe partener să se simtă rușinat, amenințarea cu bătaia, amenințarea cu luarea custodiei copiilor în caz de divorț, monitorizarea și restrângerea libertății de mișcare, restricționarea accesului la prieteni și familie, interzicerea independenței financiare și a accesului la informații, asistență de orice fel (juridică, medicală, psihologică), interzicerea accesului la educație.
Persoanele care au un istoric de viață în care au mai fost în ipostaza de victimă în perioada copilăriei sau la maturitate, dar fără ca acestă violență să fie exercitată de către partener, prezintă un risc mai mare de a fi victimă și a abuzului domestic. De asemenea acele persoane care sunt victime ale abuzului domestic, prezintă un risc mai mare de a fi expuse unor altor situații de abuz, diferit de cel domestic, de exemplu, la locul de muncă.
Abuzul psihologic este deseori însoțit de cel fizic (actul de a împinge partenerul este considerat abuz fizic) și duce la consecințe negative asupra modului de a gândi (de exemplu victima începe să se învinovățească pentru comportamentul abuziv al partenerului), la depresie, abuz de alcool/droguri, tulburări alimentare și apariția gândurilor suicidare, uneori însoțite de încercări de a pune capăt vieții.
Este recomandat ca victimele să încerce să iasă din situația periculoasă încă de la primele manifestări, să povestească prietenilor sau familiei prin ce trec și să se adreseze persoanelor autorizate pentru a obține ajutor specializat.